• L-V: 9-18
  • S-D: inchis

Vacanțe în Uzbekistan

Uzbekistan, sau Republica Uzbekistan, este o țară în Asia Centrală. Vecinii sunt: Kazahstannul la vest si nord, Kârgâstanul şi Tadjikistanul la est, Afganistanul şi Turkmenistanul la sud.
 
Geografic există patru mari zone geografice. In vest este Câmpia Turanului, in nord un mare deşert pietros, deşertul Kyzyl Kum ( nisip roşu),in sud un alt mare deşert Karakum ( nisip negru), iar in est relieful se înalţă progresiv până la graniţa cu Kârgâstanul, unde se afla Munţii Tian Shan. In extremitatea vestică a ţării se află lacul  (marea) Aral, cândva a 4-a întindere intracontinentală de apă din lume.

Există câteva idei preconcepute legate de Uzbekistan, inventate în necunoştinţă de cauză. 

Prima că nu ar fi o ţară sigură. Regimul oficial din Uzbekistan, destul de autoritar, implică un control riguros al populaţiei dar şi o situaţie financiară stabilă, cu o rată a infracţionalităţii foare mică. Deci, este o ţară sigură.
A doua e legată de mâncare- e proastă şi simplistă. Fals. Fiind o ţară musulmană, e adevărat că meniurile nu abundă în carne de porc, dar nu neapărat din cauza religiei, ci din cauza temperaturilor ridicate. Bucătaria uzbecă este extrem de bogată în legume, preparate din carne (vită şi miel), o mulţime de tipuri de supe şi deserturi.
A treia idee falsă ar fi că în Uzbekistan nu ai acces la internet. Acces wireless şi gratuit există poate mai mult decât în orice altă ţară europeană. Singura diferenţă este controlul informaţiilor, care este mult mai strict decât în alte pârţi.
O altă idee preconcepută este legată de port şi de religie. Nici vorbă, femeile nu sunt îmbrobodite cu ceea ce se numeşte burka. Se îmbracă obişnuit. Ceea ce au în comun este gradul ridicat de kitsch: culori stridente, sclipici, aur, telefoane şi poşete lucioase. Cât priveşte religia, uzbecii sunt foarte toleranţi cu toate religiile. In plus, nu se întâlnesc moschei la tot pasul.
Se spune că turistele trebuie să se îmbrobodească. Nu, aici e vorba de bun simţ, nu există nici o obligaţie vestimentară, dar totuşi trebuie ţinut cont de temperaturile ridicate şi de adaptarea la cultura ţării. Singurul loc unde există restricţii vestimentare este moscheea din Bukhara, unde se oferă şaluri sau fuste
Uzbekistanul nu a rămas o ţară comunistă, aşa cum era la vremea când făcea parte din URSS, ci e o ţară comunistă de secol 21. 
Se afirma că este greu de obţinut viza pentru Uzbekistan. Depinde ce inţelegi prin greu. Cel mai simplu mod este a apela la sprijinul unei agenţii de turism. Ea se ocupă de întreaga procedură, iar turistul primeşte scrisoarea de recomandare. Cu ea şi cu paşaportul viza se obţine la Tashkent pe aeroport, on arrival

Singura realitate care nu poate fi contestată priveşte drumurile. Sunt proaste. Există cca 100 km şi un pic de autostradă, in rest drumurile sunt vălurite şi pline de gropi.

Inainte de a vedea care sunt principalele atracţii turistice ale acestei ţări din Asia Centrala iată câteva lucruri de interes pentru orice turist care ajunge in Uzbekistan:

  • Străzile din Tashkent, capitala Uzbekistanului, sunt foarte late, pe model sovietic și de-a dreptul pustii. Rar se întâlnesc mașini parcate pe stradă iar ambuteiajele se pare că nu există.

  • Dacă în lunile iulie-august temperaturile trec de 50 de grade, iarna în Uzbekistan este extrem de friguroasă iar vântul puternic ce bate în zonă face ca cele -28 de grade să pară ca -40.

  • Este bine de ştiut măcar câteva cuvinte în rusă. Aproape toți uzbecii o știu și mulți dintre ei chiar o vorbesc zilnic.

  • Uzbekistan este raiul vegetarienilor. Mare parte din mâncărurile lor se bazează pe legume, alune, semințe și fructe gustoase așa că cine doreşte să evite carnea, are de unde alege. Mâncarea tradițională în Uzbekistan este pilaful. Acesta nu lipsește aproape de la nicio masă, fie ea sărbătoare, ceremonie, nuntă-botez-înmormântare.  Rețeta diferă de la o casă la alta dar oricum este extraordinar de gustos. Conține orez, morcov, stafide, ouă de prepeliță, carne de miel ori vită, nuci, humus și condimente specifice locului.

  • Pâinea din Uzbekistan e extraordinar de bună. O turtă pufoasă și aromată cu ierburi și probabil unt ori grăsime, ea are mereu niște forme imprimate și nu lipsește nicicând de pe masa localnicilor.

  • Un fel de mâncare la un restaurant obișnuit costă în jur de 3-5 dolari. O bere costa 7000-8000 SUM dar e posibil să existe și mai ieftin de atât, dacă studiezi cu mai multă atenție meniul. Un pachet de țigări e în jur de 1 dolar, 1 ceai e tot 1 dolar, cafeaua e în general foarte proastă (uzbecii nu-s băutori de cafea). Mai bine un espresso sau cafea turcească . Costă 1-2 dolari, în funcție de locul în care o bei.

  • Moneda națională este SUM iar rata de conversie oficială este de 2300 SUM pentru 1 dolar. Pe piața neagră (de la ghid, recepționer, cineva care știe pe cineva ), poți lua chiar și 3000 SUM pentru 1 dolar. Oricum, poți plăti și cu dolari în cele mai multe locuri.

  • Cine doreşte să străbată deșertul Kyzyl Kum din Khiva spre Bukhara sau invers, are nevoie de un stomac bun ca să traverseze 100 de kilometri de autostradă plus 400 de kilometri de drum plin de valuri și gropi. Pentru cei cu rău de mașină,  medicamentele specifice nu trebuie să lipsească .

  • În fiecare hoteltrebuie lăsat pașaportul peste noapte la check-in pentru a fi înregistrat la poliție. La plecare, primești o hârtiuță “registratia” care atestă faptul că ai stat acolo. La ieșirea din țară trebuie să prezinți toate aceste hârtiuțe care să dovedească faptul că ai stat în fiecare noapte într-un hotel. Dacă nu le ai, primești o amendă iar ghidul și/sau hotelul intră în bucluc.
     

 

Principalele atracţii turistice

 
Cea mai populată țară din Asia centrală, Uzbekistan, este alături de Liechtenstein, din Europa, singura din lume total înconjurată de alte țări interioare ( toate cu denumirea avand terminaţia-an), fără ieșire la mare.
 
Cei care aleg această destinaţie o fac din mai multe motive:
 

  • Cunosc sau doar au auzit de fabuloasa istorie a Drumului Mătăsii

  • Au citit despre Smarkand şi Bukhara

  • Nu au prejudecăţi despre această destinaţie, prejudecăţi care am văzut ca nu sunt deloc fondate

  • Pur şi simplu vor să cunoască o ţară cu o cultură aparte, unde nu se stă la coadă la obiectivele turistice


Atracţiile turistice ale Uzbekistanului sunt grupate în 5 locaţii din această ţară, anume: Tashkent (capitala), Khiva, Bukhara, Shahrisabz şi Samarkand. 

 
Tashkent

 
Istoria capitalei uzbece, în traducere „Oraşul de Piatră”, începe acum 2200 de ani, de când exista primele date oficiale. La vremea aceea aşezarea se numea Chach, iar chinezii cu care avea strânse legături comerciale îi pronunţau numele Zhěshí!

In prezent Tashkent este un oraş alb, luminos şi plin de parcuri.
 
O vizita a oraşului tebuie neapărat să cuprindă:

- Piata Hast Imam- se află în partea veche a oraşului şi datează din sec. 16. Cuprinde un ansamblu de 3 moschei şi o medresă, toate cu arhitectură impunătoare, decorate cu mozaicuri în nuanţe de albastru. Aici se află un monument unic- cel mai vechi Coran din lume. Este vorba despre Coranul lui Uthman, printre primii califi din istoria lumii islamice, cel care a decis să pună, în sfârşit, într-o formulă unitară scrisă, Cuvântul Profetului. Până atunci informaţia fusese doar memorată, pe bucăţi, de diverse persoane.
Unul dintre primele exemplare (5 la număr) a rămas în Medina (“Oraşul unde a învins Religia”). După moartea califului, exemplarul a fost dus de Ali în actualul Irak, de unde cuceritorul Temur l-a luat şi l-a adus în Samarkand. Ulterior, a fost mutat în Tashkent şi păstrat în condiţii bune şi de maximă securitate. Este enorm, scris cu caligrafie kufică, cu litere uriaşe negre pe piele fină de căprioară, care pare sidefată, aurie.
- Piata Amir Temur- Fost parc umbros, acum spaţiu deschis, cu vedere la statuia majestuasă a eroului naţional, Temur (Tamerlan sau Timur Lenk- Timur cel Şchiop). Pe fundal se profilează hotelul Uzbekistan, uriaşa şi insipida moştenire sovietică. Şi cea mai scumpă clădire modernă uzbekă – albul şi impunătorul Palat al Conferinţelor Internaţionale. Şi cel mai vechi turn cu ceas, simbol al oraşului
cu arhitectura ei specială, fiecare parte  amintind de elementele definitorii ale câte unui oraş simbolic al Uzbekistanului: Samarkand, Bukhara şi Khiva.
- Piaţa Independenţei- unde se află o bijuterie arhitectonică de sec. 19- eleganta Vilă Romanov. Piaţa de dimensiuni impresionante a fost construită în epoca  sovietică. In prezent în centrul ei tronează un enorm glob pământesc auriu cu harta Uzbekistanului. Iar în faţa lui, o poartă albă, un arc cu coloane care susţin berze – mândria şi simbolul uzbek. Pe laturile pieţii se află clădirea Parlamentului şi cea a Ministerului de Finanţe.
- Parcul comemorativ al victimelor cruzimii staliniste- în ciuda denumirii dureroase este un loc cochet, verde şi romantic, cu alei în pantă către canalul Burdjar, care traversează întregul oraş.
- un adevărat muzeu.Se mândreşte cu unele dintre cele mai frumoase staţii din lume: staţia Candelabrelor sub formă de flori de bumbac sau Staţia Navoi, ca un enorm castel medieval, cu arc roz şi cupole meşteşugite. Atenţie, fotografiatul este strict interzis, metroul fiind socotit obiectiv militar!
- Clădirile noi şi imaculat de albe- Biblioteca Naţională,Teatrul Naţional, Galeria de Artă, Comitetul Olimpic, Centrul Cultural al Tineretului, Sala de Concerte. Distanţate, despărţite de mari spaţii verzi şi de alei largi, oferă o imagine plăcută de lumină, de spaţiu aerisit.
- Piata-bazar Chorsu – un loc pitoresc şi plin de viaţă. Aromele de condimente, de fructe proaspete sau uscate, de sumalak  (fiertura de grâu încolţit), de brânzeturi fermentate, de plăcinte calde cu spanac şi multe altele copleşesc pe orice turist, în adevăratul sens al cuvântului.   
 

Khiva


La Khiva, „Oraşul-cetate” se ajunge după un zbor de la Tashkent până la Urgench, apoi cu un microbuz. Urgench este un oraş modern, poarta de intrare turistică spre Khiva.  De la aeroport până la intrarea în oraşul vechi circulă un troleibuz, pe unul dintre cele mai lungi trasee din lume- 47km ( cea mai lungă linie de troleibuz din lume se află în Crimeea, între Ialta şi Simferopol şi are nu mai puţin de 86 km). Această linie de troleibuz este o posibilitate ieftină şi ecologică de a merge din Urgench la Khiva.
 
Khiva a fost unul dintre cele trei emirate uzbece. Oraşul se pare că a fost fondat de perşi, care au fost alungaţi ulterior de triburile turco-mongole, care au preluat controlul asupra Văii Amu Darya.
 
Khiva se află doar la câţiva kilometri de graniţa turkmenă.
 
După intrarea în Oraşul-cetate prin una din cele patru porţi, imaginea este parca desprinsă din Cele 1001 de nopţi.
 
Un tur al vechiului oraş cuprinde şi principalele atracţii turistice

- Minaretul Kalta Minor- o clădire ca o fundaţie de minaret, tapetată în faianţă albastră . Construcţia a fost începută de hanul Mohammed Amin care voia să construiască cel mai mare minaret din lume, planul fiind ca din vârful lui să fie văzută chiar şi Bukhara, aflată la 500 km distanţă! Inceputul a fost făcut, dar noul palat al Babilonului nu a mai fost construit, minaretul rămânând la nivelul la care poate fi observat în prezent.
- Medresa Mohamed Amin Khan- o şcoală islamică, una dintre extrem de multele construite în întreaga zonă. De altfel, oraşele de vaza ale Asiei Centrale au fost nişte centre intelectuale de prim ordin, dovadă şi zecile de medrese care se  găsesc în fiecare oraş. Medresele sunt, în general, şcoli islamice în care în zilele noastre se studiază aproape exclusiv Coranul, dar, pe vremuri, erau adevărate universităţi în care, pe lângă Coran, se studiau şi ştiinţe precum matematica, astronomia, istoria etc.
- Ark- vechea reşedinţă a hanului, un adevărat oraş în oraş. In  sala tronului se afla odinioară un tron de argint . Ruşii l-au luat în sec. 19 şi poate fi văzut acum la Ermitaj. De asemnea aici se găsea şi o iurtă. Era folosită în timpul verii de Hanul din Khiva.  Deşi locuitorii nu mai erau de mult nomazi, genele şi tradiţia le cereau să locuiască în iurtă şi asta şi făceau.. ridicau o iurtă chiar şi în mijlocul palatului.  
- Minaretul Ismail Khodja- cu o înălţime de 57 m este cel mai înalt minaret din Uzbekistan, oferind o privelişte minunată a împrejurimilor.
- Mausoleul lui Pahlavon Mahmoud- poet, filozof şi luptător, care a devenit un soi de sfânt al Khivei. Se pare că a ajuns la rang de sfânt mai ales datorită muşchilor şi mai puţin datorită creierului, învingând pe cei mai buni luptători ai Indiei şi Persiei.
- Juma Mosque ( Moscheea de Vineri)- interiorul imens este dominat de 218 coloane din lemn , frumos sculptate, sprijinind tavanul . Datează din sec. 10. 

Khiva este un loc care chiar merită de vizitat
 

Bukhara

 
Pentru a ajunge de la Khiva la Bukhara trebuie străbătut deşertul Kyzyl- Kum. Drumul dreaza circa 9-10 ore.
 
Este considerat „Oraşul-sfânt” al Asiei Centrale. Aceasta datorită numărului mare de moschei, dar şi de medrese.
Bukhara a devenit pentru prima oară, prin secolele 9-10 ,  capitală a unui stat islamic de limbă farsi (persana). De altfel, în ciuda năvălitorilor de orice fel, persana continuă şi azi să fie limba Bukharei, iar tadjicii vorbitori ai unui dialect farsi reprezintă majoritatea în oraş. Emiratul Bukharei a fost ocupat de ruşi în 1873, dar Bukhara s-a transformat mai degrabă în protectorat rusesc – emirul a continuat să fie conducătorul absolut al regiunii, doar relaţiile externe şi militare au fost  cedate ruşilor.
Ultimul emir al Bukharei Mohammed Ali Khan, a opus o rezistenţă dârză ruşilor, s-a refugiat ulterior la Kabul, unde a murit în 1944. Urmaşii lui trăiesc în SUA.

Dacă Khiva este un oraş perfect păstrat în spatele zidurilor de apărare, la Bukhara , clădirile sunt mult mai impresionante, cu toate că zona istorică este ceva mai restrânsă.

Un top al atracţiilor turistice ale Bukharei include:

- Medresa Abdul Aziz Khan- cu faţada imensă de tip iwan, cu multă faianţă albastră, construită faţă-n faţă, cumva în oglindă cu Medresa Ulugbek. Efectul arhitectonic este deosebit.
- Medresa Mir-i-Arab- doar holul de la intrare e vizitabil. Restul e rezervat studenţilor şi profesorilor. Este o medresă pentru băieţi. Guvernul nu doreşte să încurajeze prea mult învăţământul religios, uitându-se la exemplele dezastruoase din Afganistan şi Pakistan.
- Moscheea Kalon- moscheea principală a oraşului. Sovietele au transformat-o într-un magazin-depozit de mobilă. In prezent moscheea nu este doar un lăcaş de cult ci şi obiectiv turistic. Aceleaşi tipare, aceleaşi mozaicuri care încântă ochiul, aceleaşi arabescuri. In tadjică kalon înseamnă mare. Int-adevăr, minaretul care a fost construit în 1127 are 47 m înălţime. L-a impresionat până şi pe Genghis- Han care l-a cruţat. Este primul monument glazurat cu faianţă albastră. Armata Roşie a generalului Frunze l-a bombardat, dar nu a reuşit să-l distrugă. In prezent este complet renovat
- Statuia lui Nasruddin Hoja ( Nastratin Hogea) – aflată în piaţa  Lyabi-hauz (o piaţă în jurul unui bazin), îl prezintă pe nebunul-înţelept ( genul lui Păcală) călare pe un măgar. Păţaniile lui care încântă şi azi copii sunt de sorginte sufi şi sunt traduse  în toată lumea
- Mausoleul Bakhautdin Naqshband, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj sufi; Bakhautdin Naqshband e neoficial considerat patronul spiritual al oraşului Bukhara. Locul este un complex de curţi, moschei, locuri de relaxare, grădini înflorite şi bazin cu apă.
- Alte locuri interesante de vizitat sunt bazarul Coumpot şi piaţa de condimente
 

Shahrisabz


Se află la 290 de km de Bukhara, şi 110 km de  Samarkand Este un loc venerat, legat de personalitatea lui Timur Lenk, care aici s-a născut.
Pentru că Shahrisabz nu arată la fel de bine ca Bukhara, autorităţile locale s-au decis să-l transforme într-un Timurland, un oraş care să se învârtă după soare şi care să devină un simbol pentru noul Uzbekistan.

Locul nu are prea multe atracţii, dar câteva totuşi meritâ atenţie

- Ak-Saray, “Palatul Alb”-  palatul de vară al lui Timur Lenk, ale cărui magnifice ruine  au circa 22 de metri, dar se presupune că la vremea lui Timur erau cel puţin duble în înălţime. La Shahrisabz, Timur a adus cei mai buni arhitecţi şi constructori colectionaţi de prin tot Orientul pentru a crea cea mai incredibilă clădire de pe faţa pământului… şi, probabil, a reuşit.
- Moscheea Kok-Gumbaz, o moschee construită de marele sultan–astronom Ulugbek, nepotul şi moştenitorul lui Timur
- Mormântul ( gol) al lui Timur- Cele câteva ruine de aici nu pot indica faptul că aici s-a aflat Dorussiadat (“Scaunul Puterii”), giganticul mausoleu al lui Timur Lenk care se pare că era încă şi mai impresionant decât Palatul Alb, dar de care n-a avut parte. Din cauza zăpezii, nu a fost îngropat în ceea ce ar fi fost cel mai mare mausoleu al lumii, ci în Samarkand, şi nu a mai fost deshumat decât secole mai târziu. Allah s-ar fi supărat. In schimb, în cripta subterană care încă mai rezistă se odihneşte Jehangir, fiul favorit al lui Timur, care a murit când avea 22 de ani. Tot aici urma să se odihnească şi ucigaşul a 17 milioane de oameni, dar n-a fost să fie. Construise totul cu minuţiozitate. In interior, i s-a găsit  sarcofagul cu nume şi cu toată biografia.
 

Samarkand


Este cea mai preţioasă nestemată a Uzbekistanului. Are  o poveste multi-milenară, mai lunga decât oricare alt oraş uzbec. Exista încă de pe vremea campaniilor militare ale lui Alexandru Macedon. A fost pustiit de mongolii lui Ginghis- Han. Timur Lenk l-a reconstruit şi i-a dat strălucire. La începutul erei sovietelor a fost timp de 5 ani capitală a noi entităţi statale. Apoi capitala s-a mutat la Tashkent. Aşa se explică faptul că tezaurul de monumente nu a fost afectat de modernizări.

Atracţiile turistice sunt impresionante

- Mega-monumentul mausoleu Gur-E-Emir- locul unde sunt îngropaţi marele Timur, principalul său sfătuitor şi doi dintre fii lui. Fără a avea dimensiunea clădirilor din Sharhisabz, moscheea Gur-E-Amir seduce prin culori, prin geometrie, prin frumuseţea faianţelor.Nu este imensă, nu este sfidătoare, nu te striveşte, Dar atrage privirea.
- Piaţa Registan (sau Registon în uzbecă, …Registan în tadjică înseamnă “Loc nisipos” )- o piaţă mare, vastă, fără a fi însă gigantică.  Este considerată una dintre cele mai frumoase pieţe din lume.Pe cele trei laturi ale ei, se află nişte clădiri absolut superbe, cu acele faţade monumentale, tapetate de sus până  jos cu faianţă albastră. Atunci când ajungi prima oară în faţa acestei pieţe, nu poţi să nu cazi în contemplarea ei … cu aparatul  foto în mână sau nu. Cele trei clădiri din piaţă nu sunt moschei ci medrese. Mai întâi medresa din dreapta (Sher Dor – a Leului). Este faimoasă datorită imaginilor nu prea islamice de pe faţadă. Este vorba de fapt de figura unor tigri (mă rog, ar fi trebuit să fie lei, dar n-a ieşit!) şi un soare… sunt simboluri zoroastriene care cum necum au devenit şi simboluri shiite. Populaţia din zonă a fost în general sunită, dar regele care a construit-o avea niste aplecări spre shiism… şi a vrut s-o spună sus şi tare. Următoarea medresă, cea din fund i se spune Tilla-Kari (sau “acoperită in aur”) . Interiorul părţii sfinte a fost placat în aur. Nu se ştie cât aur mai e acuma, dar în mod cert, interiorul străluceşte precum mult prea preţiosul material. Dar cea mai interesantă parte a medresei  este  mica expoziţie de poze din perioada pre-sovietică a Samarkandului – cu medresele parţial căzute, cu faţadele stricate şi cu un bazar imens care se întindea din medresă în medresă. Ultima clădire, medresa Ulugbek, cea din stânga este şi cea mai veche, a fost construită de Ulugbek, împăratul-astronom, nepotul şi urmaşul lui Timur Lenk. Dacă pasiunea lui Timur era să vadă oameni ucişi, mult sânge şi munţi de capete de om, Ulugbek a fost un tip mult mai paşnic. In lunga sa domnie (1411 – 1449), Ulugbek a menţinut pacea, a încurajat artele şi mai ales studiul. El însuşi a predat matematica în medresa construită de el unde pe lângă Coran se studia, desigur astronomia (pasiunea imperială), filozofia şi poezia. Ulugbek a calculat cel mai corect cât durează un an (doar Copernic l-a corectat cu câteva secunde un secol mai târziu) şi a compilat o listă de aproape 1000 stele. Prestigiul său a ajuns până în Europa unde timp de secole a fost văzut ca unul dintre cei mai importanţi astronomi. Moscheea din medresa Ulugbek este singura operaţională din piaţă
- Strada Tashkent- o stradă pietonală, umbroasă, plină cu mici magazine de suveniruri dar şi unde se află cel mai faimos local unde se serveşte îngheţată din Samarkand.
- Moscheea Timur Bibi-Khanym – cândva cea mai mare moschee din lume. A fost construită ca o surpriză de către nevasta chinezoaică al lui Timur cât timp el bântuia prin lume şi tăia capete şi a fost finalizată cu puţin înainte de moartea sa. Evident şi aici e o legendă cum că arhitectul ar fi cerut ca în schimbul clădirii s-o sărute pe Bibi-Khanym, dar ar fi  muşcat-o. Timur a descoperit şi evident i-a tăiat căpăţâna. Se pare ca este doar o legendă. Primul arhitect a fost într-adevăr executat, dar pentru o  delapidare de marmură adusă cu greu tocmai din India. Oricum, moscheea a fost construită în doar 5 ani cu foarte mari eforturi
- Cimitirul Shah-i-Zinda,- aflat pe un deal adăposteşte  o  alee de capele, una după alta cu cele mai incredibile jocuri de faianţă din lume. Pietrele de mormânt musulmane sunt în general simple, fără poze, eventual cu numele şi un pic din biografia decedatului. Ei bine, aici, în Samarkand, pietrele de mormânt nu seamănă cu cele din Cairo, de exemplu ci mai degrabă cu cele din cimitirele catolice şi ortodoxe – pietre funerare mari, din marmură cu poza decedatului la loc de cinste… Unde e interdicţia musulmană a reprezentării umane ? Incă o dovadă că religia musulmană in Uzbekistan nu are nimic de-a face cu tabu-urile Afghanistanului vecin.
- Fabrica de hârtie Meros unde se produce “silk paper” din coaja de dud. Străvechea tradiţie a fost reînviată de fraţii Mukhtarov, iar hârtia este produsă manual. Aici se confecţionează cămăşi din hârtie de coajă de dud, printr-un meşteşug vechi şi renăscut.

Dacă Tashkent impresionează prin albul imaculat al clădirilor,  Khiva place la nebunie, Bukhara produce satisfacţie, Samarkand vrăjeşte pur şi simplu. Este cu adevărat coroana de diamante a Uzbekistanului.   

560 EUR + 980 USD
La hotarul dintre Orient si Occident, intre intinderea falnicilor munti Ural, imensitatea teritoriului Rusiei si a Marii Caspice, se afla cateva dintre tarile cele mai vechi ale continentului asiatic, tari a caror istorie este strans legata de legendarul Drum al Matasii, peste care s-au succedat unele dintre cele mai puternice imperii ale umanitatii.

Va invitam asadar sa pasim impreuna pe teritoriul uneia dintre ele, sa ii cunoastem istoria bogata, ascunsa in negura timpului si sa ne minunam de povestile despre caravane si negustori incarcati cu marfuri scumpe, mirodenii si matasuri.

Uzbekistan sau “tara domurilor albastre”, este un adevarat paradis al celor pasionati de istorie si arheologie, o destinatie care va va fermeca cu siguranta prin amabilitatea localnicilor, diversitatea si multitudinea obiectivelor turistice pe care le veti vizita.

Porniti intr-o “Calatorie de aur catre Samarkand” amintindu-va de versurile poetului englez James Elroy Flecker in care evoca aceste tinuturi.

 
Perioada
11.04 - 19.04.2019