Deseori am fost întrebat care este cel mai frumos loc pe care l-am vizitat de când practic meseria de ghid. Nu pot să mă hotărăsc pentru numărul unu, dar am un top al destinațiilor favorite, iar Africa de Sud este cea care a avut impactul unei revelații. La fel precum toți călătorii pasionați, sunt fascinat de locurile unde se regăsesc laolaltă muntele și marea. Dar ce ziceți despre o rețetă unde se regăsesc toate frumusețile naturale care v-au inspirat de-a lungul anilor, toate atracțiile de care v-ați bucurat în călătorii pe meridianele lumii? Toate acestea la un loc, într-o singură vacanță. Această rețetă se numește Africa de Sud.

 

Succes garantat

Excursiile pe care un ghid le apreciază cel mai mult sunt cele în care așteptările turiștilor sunt net depășite de satisfacțiile trăite pe parcursul călătoriei. Cu cât mai multe sunt surprizele plăcute, cu atât mai bună este starea de spirit a fiecăruia și cu atât mai plăcută este atmosfera în grup. Efectul pe care-l produce ineditul este potențat de buna dispoziție permanentă și de încrederea în calitatea programului. Pentru ghid asta înseamnă mai puțin stres și, mai ales, retrăirea bucuriei de a călători. Tocmai v-am oferit evaluarea circuitului în Africa de Sud, programul foarte bine gândit, care s-a dovedit un succes garantat.

Iată câteva aspecte ale acestui traseu de cincisprezece zile, din perspectiva ghidului, bazate și pe impresiile împărtășite de turiști. Ideile urmăresc în oarecare măsură cronologia evenimentelor dintr-un circuit desfășurat primăvara.

 

Prejudecăți

Nu sunt puțini cei care ignoră destinațiile turistice unde patrimoniul cultural nu cuprinde moștenirea vreunei mari civilizații. E adevărat că în această excursie nu ne putem raporta la Antichitate și la Evul Mediu, dar chiar și așa sunt peste cinci sute de ani de istorie care s-au așternut peste aceste pământuri, de când europenii le-au descoperit și cartografiat. Bartolomeo Diaz a navigat primul pe lângă promontoriul sudic al continentului African în 1488, pe care l-a denumit atunci “Cabo Tormentoso”, iar Vasco da Gama continuă acest drum în 1497, spre Mozambic și mai departe, până în India. Ne referim așadar la epoca marilor descoperiri portugheze, apoi rememorăm perioada persecuțiilor și a războaielor religioase din Europa secolelor XVI și XVII. Acea epocă a generat migrații succesive ale adepților Bisericii Reformate, care s-au stabilit pe aceste locuri. Au venit olandezi calvini, germani luterani, scandinavi protestanți și hughenoți francezi, care au cultivat vița de vie, printre altele. Imaginați-vă abundența și atractivitatea subiectelor derulate pe traseu. Această populație colonială a dezvoltat o civilizație solidă, bazată pe virtuțile principale ale doctrinei reformate: hărnicie, cumpătare, cinste și evlavie. Membrii acestei comunități, preponderent olandezi, au fost cunoscuți drept buri și au purtat două razboaie cu Imperiul Britanic, prin care republicile lor au fost desființate, iar o mare parte din pământurile lor a revenit “Perfidului Albion”. Tradiția vinului, arhitectura colonială de factură europeană, biografiile unor personalități, evenimentele istorice dramatice, etnografia africană, lupta împotriva apartheidului, iată teme generoase și pasionante, care demonstrează că acest program este un circuit cultural și nu doar o excursie pentru a fotografia animale sălbatice.

 

Table Mountain și Capul Bunei Speranțe

De la sosirea la Cape Town, principala preocupare a ghidului este ascensiunea pe Table Mountain. Nu e simplu, deși se face cu telecabina. Vremea teribil de capricioasă, cu ceață, e singurul obstacol. Până acum am reușit să atingem înălțimile imediat după ce am părăsit aeroportul, în prima zi, iar în mai 2019 s-a dovedit că singura “fereastră” de vizibilitate bună în cele trei zile petrecute la Cape Town a fost în dimineața sosirii. Muntele acesta retezat parcă de un fierăstrău apocaliptic oferă o panoramă de excepție asupra peninsulei Cape, a orașului și a golfului Table. Cincizeci de kilometri mai la sud primim o nouă belvedere de antologie, cu valurile care se rostogolesc pe stânci la Capul Bunei Speranțe. Aceasta este mai mult o viziune, în care pot să apară caravelele portugheze pe talazurile enorme sau corabia fantomă a “olandezului zburător” (nu e de dorit, ar fi de rău augur, spune legenda). Locul acesta are ceva special, poate decorul unui relief sălbatic sau poate forța simbolului său universal: triumfului voinței omenești asupra unei naturi violente și ostile. Sentimentul e înălțător! Dați-mi voie să remarc lirismul acestei denumiri: Capul Bunei Speranțe. Este o formulă inventată de regele portughez Joao al II-lea, suveran în epoca marilor descoperiri geografice, de la sfârșitul secolului XV. Ce contrast evident cu platitudinea englezească a lui Table Mountain. Auzi acolo, „Muntele Masă”!
 

O după-amiază cu vinuri fine

Orașul Cape Town are monumente arhitectonice remarcabile și are prestanța unei capitale culturale deși este capitala legislativă a țării. Turul de oraș se face în mai multe etape, pe parcursul a două zile, după care facem o ieșire în zona viticolă. În acest moment începi să realizezi ce te atrage în mod deosebit la acest circuit. Nu, nu vinurile sud-africane! Ele doar potențează trăirile pe care călătorul de cursă lungă le încearcă în aventurile sale. Aici e vorba de o diversitate imensă într-o succesiune rapidă. Arhitectura din orășele precum Stellenbosch și Franschhoek reconstitue atmosfera din Țările de Jos, dar amintește și de Bretania sau, mai ales, de Alsacia. Pretutindeni se vede un bun-gust evident, de la interioarele restaurantelor și magazinelor, la amenajarea spațiilor verzi și la prezentarea vinurilor. Produsul reprezentativ este Pinotage, un soi inventat de primul profesor de viticultura de la Universitatea Stellenbosch. E adevărat că poți să-i simți tenta de afumat, iar la câteva secunde distanță accentele de fructe tropicale, dar numai după ce ți s-a spus despre asta. După cinci vinuri degustate „e clar” că alegerea acestui circuit a fost cea mai bună idee!
 

Mai iute ca struțul
 
Până acum am văzut lei de mare jucăuși pe Insula Duiker și pinguini foarte relaxați la Boulders Beach, la sud de Cape Town. Urmează struții! Pe drumul spre Oudshorn observăm un relief asemănător cu Meseta din Peninsula Iberică, un relief de podiș, presărat cu zone colinare, între lanțuri muntoase îndepărtate. La Mosselbaai ne întâlnim prima dată cu Oceanul Indian și intrăm în corabia reconstituită a lui Bartolomeo Diaz. De aici traversăm, către nord, munți care seamănă cu Carpații noștri, cu coame blajine și pășuni, pentru a ajunge într-o regiune semiaridă, cu climă deșertică, Micul Karoo. Aici este cazarea mea preferată, la o fermă de struți. Într-un loc izolat, care invită la reverie, rămâi până mai târziu, sub un cer înstelat, având deasupra Crucea Sudului și asculți o liniște absolută, care parcă e coborâtă din constelațiile care se oglindesc în privirile unor pământeni uimiți, veniți de foarte departe. A doua zi începem cu o peșteră labirintică, ne amuzăm pe seama struților, ne jucăm cu pui de gheparzi și lemurieni și traversăm munți de calcar argintiu, care seamănă cu Alpii din Tirolul austriac. Preț de două zile vom străbate Garden Route, drumul de pe coasta Oceanului Indian, cu priveliști spectaculoase, în care sunt cuprinse păduri luxuriante și faleze stâncoase. Peisajul nu e diferit în fiecare zi, ci se schimbă de la o oră la alta, pe tot parcursul circuitului nostru. Experiența trăită în Africa de Sud pare sinteza tuturor excursiilor de până acum sau o călătorie în jurul lumii, în doar două săptămâni. Asta înseamnă să fii mai iute ca struțul!
 
 
Copil în Africa
 
După ce vizităm Port Elisabeth, un oraș plin de personalitate, zburăm la Durban pentru episoadele cele mai exotice din aventura sud-africană. Locul cel mai apreciat de turiștii noștri în Durban este Piața Indiană (nume conventional), pentru pitorescul tarabelor unde găsești cea mai frumoasă artă populară indigenă. Cei mai pasionați de artizanat african își cumpără geamantanul suplimentar pentru achizițiile din această vacanță tot de aici. Și apoi descindem în patria zulușilor și întâlnim pentru prima oară fauna de savană în acțiuni de tip safari. Surpriza mea cea mai mare nu a fost apariția animalelor la doar câțiva pași sau prezența leopardului (lucru rar), ci reacția oamenilor. Toți cei cu care am fost în mașina de teren, de fiecare dată, trăiau momentul cu o intensitate pe care doar copii o mai arată în jocul lor. Așteptau cu atenția încordată, își semnalau prezența vreunui animal cu gesturi energice, în liniște deplină și se bucurau cu naivitate sinceră, nemaivăzută de orice cadru foto reușit din inspirație. Încet și profund natural redeveneau copii. În Parcul Național Hluhluwe am văzut din belșug rinoceri, bivoli africani, elefanți, girafe și zebre, iar în Parcul Național Kruger acestora li s-au adăugat o sumedenie de antilope și, mai ales felinele mari: leul și leopardul (doar o dată). Acum tu faci documentarul de pe Discovery!
 
 
Munții Scorpiei

Ziua cu numărul 12 din circuitul nostru este chintesența întregii aventuri. Drakensberg este un lanț muntos cu formațiuni stâncoase ireale, dar și cu păduri cât vezi cu ochii, toate plantate de oameni care manifestă astfel, de multe generații, recunoștința lor pentru darul naturii. Masive muntoase de gresie roșiatică, canioane modelate de ape, vârfuri conice despărțite de prăpăstii, râuri cu păstrăvi și mine de aur și diamante compun o lume binecuvântată și prea puțin cunoscută. Pe Ruta Panoramei se află Bourke’s Luck Potholes, care se explorează cu piciorul, pe poteci cu trepte și pe pasarele, un loc care îți dezvăluie forța irațională cu care apa creează sculpturi în piatră pentru veșnicie. Voortrekker este cuvântul cel mai des rostit despre istoria acestor locuri, însemnând coloniști, pionieri ai unor ținuturi pline de comori bine tăinuite într-un pământ tăcut, stăpânit de sălbăticiuni și de vânătorii lor. Civilizația s-a dezvăluit celor mulți, celor de culoare numai după ce destinele unor mesageri ai umanismului precum Desmond Tutu sau Nelson Mandela au plătit tributul de suferință și voință.
 
 
Cascada Victoria

Excursia regină din acest circuit este cea în afara Africii de Sud. Ea se petrece în Zambia, unde ajungem după un zbor scurt, cu pornire de pe aeroportul care deservește megalopolisul Johannesburg – Pretoria, un binom urban, pe care îl vizităm la finalul periplului african. Primăvara, debitul cascadei este cu adevărat copleșitor. La sosirea la hotel realizezi că te afli de fapt într-o adevărată grădină zoologică, presărată cu bungalouri elegante. Din loc în loc întâlnești zebre și girafe și peste tot mișună maimuțe cu coada foarte lungă și cu “mâna prea lungă”. La cascadă se intră chiar din complexul hotelier și poți să mergi de mai multe ori. Violența apei este fenomenală și creează perdele de stropi care te udă negreșit, cu tot cu pelerina din dotare. Facem o ieșire organizată de grup, cu autocarul, prilej pentru a ajunge pe podul care leagă Zimbabwe de Zambia și a surprinde cadre mai largi cu cascada de la distanță. Cel mai plăcut moment mi se pare croaziera de la asfințit, pe Fluviul Zambezi. Un soare blând peste un orizont crepuscular, hipopotami leneși care sforăie cu nările afară din apă, gustări calde și vin de calitate la discreție. Este momentul când ne simțim prieteni și când ne promitem să mai călătorim împreună. Acum, după ce ați citit aceste rânduri, în care am surprins frânturi dintr-o poveste care merită trăită, promiteți-vă vouă înșivă că veți ajunge în Africa de Sud, pentru o vacanță de  suflet.