Am descoperit într-o singură călătorie, două dintre cele mai fermecătoare regiuni din Franţa, Normandia şi Bretania, construite din piatra stâncilor bătute de valuri şi erodate de jocul nesfârşit al mareelor, prin munca de Sisif a oamenilor locurilor, care în ciuda proximităţilor au identităţi şi istorii diferite. Am fost fascinat de peisajul extrem de variat al Normandiei, de grandoarea stâncilor abrupte, de eleganța stil belle époque a Rivierei Normande, de cele mai frumoase peisaje rurale din Franţa, de dealurile cu pante uşoare şi de moştenirea arhitecturală care a reuşit să supravieţuiască chiar şi distrugerilor Celui de-al 2-lea Război Mondial. Am văzut minunea de la Mont St. Michel situată la limita dintre Normandia şi Bretania, unde sătucul şi mănăstirea medievală se încolăcesc pe munte, exact ca în Stăpânul Inelelor. Am descoperit în continuare şarmul Peninsulei Armoricana, actuala Bretania, si am rămas îndrăgostit iremediabil de coasta impresionantă a Bretaniei, ţărmul creat de capriciile vântului, ale apei şi ale vremurilor, o lume de peninsule stâncoase înconjurate de insule plutind în ceţuri, cu porturi mici, golfuri ascunse şi intrânduri secrete, ţinutul megalițior preistorici. Cerul senin şi frumuseţea sălbatică a locurilor care au inspirit generaţii întregi de artişti, printre care Monet, Picasso şi Gauguin, mi-au lăsat cu siguranţă o amintire de neuitat.
Nu pot încheia aceste scurte concluzii de final privind circuitul prin Normandia şi Bretania, fără a aminti de Catedrala din Chartres, unde ni s-a facut surpriza de a face un scurt popas, înainte de a vizita Castelul şi grădinile de la Veau, ale nefericitului Fouquet, care poate fără să vrea a crezut pentru o clipă că-l va impresiona plăcut pe suveranul său, Regele-Soare. O clipă, care i-a fost fatală. Dar poate că fără aceasta clipă n-am mai fi putut vorbi azi de Versailles.
Am vizitat multe catedrale gotice din Europa dar Catedrala din Chartres, poate fiind şi ultima văzută, în opinia mea este cea mai armonioasă si impunătoare dintre toate.
Şi o ultimă concluzie - un circuit dens, extrem de reusit, un circuit demn de blazonul firmei DAL TRAVEL.
Am descoperit într-o singură călătorie, două dintre cele mai fermecătoare regiuni din Franţa, Normandia şi Bretania, construite din piatra stâncilor bătute de valuri şi erodate de jocul nesfârşit al mareelor, prin munca de Sisif a oamenilor locurilor, care în ciuda proximităţilor au identităţi şi istorii diferite. Am fost fascinat de peisajul extrem de variat al Normandiei, de grandoarea stâncilor abrupte, de eleganța stil belle époque a Rivierei Normande, de cele mai frumoase peisaje rurale din Franţa, de dealurile cu pante uşoare şi de moştenirea arhitecturală care a reuşit să supravieţuiască chiar şi distrugerilor Celui de-al 2-lea Război Mondial. Am văzut minunea de la Mont St. Michel situată la limita dintre Normandia şi Bretania, unde sătucul şi mănăstirea medievală se încolăcesc pe munte, exact ca în Stăpânul Inelelor. Am descoperit în continuare şarmul Peninsulei Armoricana, actuala Bretania, si am rămas îndrăgostit iremediabil de coasta impresionantă a Bretaniei, ţărmul creat de capriciile vântului, ale apei şi ale vremurilor, o lume de peninsule stâncoase înconjurate de insule plutind în ceţuri, cu porturi mici, golfuri ascunse şi intrânduri secrete, ţinutul megalițior preistorici. Cerul senin şi frumuseţea sălbatică a locurilor care au inspirit generaţii întregi de artişti, printre care Monet, Picasso şi Gauguin, mi-au lăsat cu siguranţă o amintire de neuitat.
Nu pot încheia aceste scurte concluzii de final privind circuitul prin Normandia şi Bretania, fără a aminti de Catedrala din Chartres, unde ni s-a facut surpriza de a face un scurt popas, înainte de a vizita Castelul şi grădinile de la Veau, ale nefericitului Fouquet, care poate fără să vrea a crezut pentru o clipă că-l va impresiona plăcut pe suveranul său, Regele-Soare. O clipă, care i-a fost fatală. Dar poate că fără aceasta clipă n-am mai fi putut vorbi azi de Versailles.
Am vizitat multe catedrale gotice din Europa dar Catedrala din Chartres, poate fiind şi ultima văzută, în opinia mea este cea mai armonioasă si impunătoare dintre toate.
Şi o ultimă concluzie - un circuit dens, extrem de reusit, un circuit demn de blazonul firmei DAL TRAVEL.
